SINDICATUL CADRELOR MILITARE DISPONIBILIZATE, IN REZERVA SI IN RETRAGERE (SCMD) - PAGINA CENTRALA: Decizii ale Comitetului Director al SCMD privind p...

Decizii ale Comitetului Director al SCMD privind pichetarea sediilor PSD si USL din Capitala

In fata noii ofensive de "Revizuire" si executare silita si retroactiva a rezervistilor, Comitetul Director al SCMD, intrunit astazi, 14.06.2013,  a decis, cu unanimitate de voturi:

1. "Pichetarea sediului PSD din Soseaua Kiseleff, in perioada 20-24.06.2013, intre orele 09.00-23.00.  O delegatie a SCMD (comisia de dialog a SCMD) va solicita o intalnire cu Dl. Prim ministru Victor Ponta .
2. Pichetarea sediului USL in perioada 25-27.06.2013, intre orele 09.00-23.00. O delegatie a SCMD (comisia de dialog a SCMD) va solicita o intalnire cu conducerea USL."

COMITETUL DIRECTOR

al SCMD, intrun...

Amintiri de martisor

Amintiri de 1 Martie
1 Marţie, o zi pe care când eram copil, dar  destul de mare încât să înţeleg ce înseamnă o floare, un zâmbet, un simbol, o strângere de mână, o privire lăsată în jos,  o aşteptam aşa cum aşteptam aniversările prietenilor sau ale celor din familie. Ştiam că urmează ceva.
Pe vremurile alea, când eram adolescent, băieţii nu prea aveau ocazia să atingă o fată. Doamne fereşte să te vadă profesorii sau dirigu cu o fată de mână. A doua zi erai ridicat în picioare : “Ce faci măi Neacşule tu după amiaza, în loc să înveţi  te plimbi cu fetele ? La meditaţii nu vii, dar la întâlniri te duci ? Ia ieşi tu la tablă să vedem ce ai învăţat tu ieri” Pe lângă chicotelile colegilor mai încasai şi o notă mică pe care nu aveai cum să o justifici acasă, că acolo te aştepta altă pedeapsă “ Daaaaa, deci de asta ţi-a dat 4, că te plimbai cu fetele? Păi atunci nu mai ieşi afară o săptămână şi poate iei 10.” Şi totuşi riscam. Bineînţeles că la vremurile şi moravurile de atunci, nici nu puteai să te apropii de o fată, să o atingi cumva, dar să o saruţi, “să o pupi“ cum spuneam pe atunci, că verbul a săruta era aproape interzis, însemna ceva aproape egal cu sexul în public acuma. Când mergeai pe stradă cu o fată, cu prietena, mergeai ca o momâie, nu îndrăzneai să o iei de mână, că erai mâncat. În primul rând  nu ştiai dacă te lasă sau nu şi pe lângă palma pe care o puteai lua, îţi luai şi adio de la o altă întâlnire cu ea şi te mai ştia şi toată şcoala că “ te-ai dat” la o tipă şi te-a pocnit, pentru că era imposibil ca tocmai în momentul ăla să nu treacă cineva prin zonă să vadă totul.
Iar fetele pe vremea aia nu se plimbau cu oricine. Dacă erai cumva sub media clasei, nici nu puteai spera să te bage în seamă vre-o colegă  din clasamentul de sus sau din clasele paralele, pentru că se ştia şi înainte de a îi cere să se întâlnească cu tine, îţi întorcea spatele şi iară te ştia toată şcoala. Umblam pe lângă fete în vârful degetelor, făceam balet curat şi Doamne, ce atent trebuia să umbli. Dacă aveai două eşecuri consecutive, ţi se punea eticheta de refuzat sau looser cum se spune acuma şi adio prietenă. Trebuia să cauţi prin anii mai mici sau prin generală, dacă erai la liceu, eventual la alt liceu, şi să prinzi ceva până nu se întindea ştirea că ai fost refuzat de cutare sau cutare. Era foarte greu să recuperezi.
Mărţişorul era ocazia să te împaci cu cineva, să te apropii ceva mai aproape de fete, să îî şopteşti câteva cuvinte la ureche unei fete după care ţi se aprinseseră călcâiele şi să o atingi, că altfel, cum puneai mâna pe o colegă,  erai făcut nesimţit. Pe vremea aia, erau număraţi pe deget băieţii sau cu atât mai puţin fetele într-o clasă care până într-a 12-a “marcaseră”. Se ştiau cei care trecuseră pragul, nu se lăudau ei, sau ele, dar era ceva în comportamentul lor care îţi dădea de înţeles că s-a schimbat ceva. Unii se apucau de fumat şi de băut aproape în acelaşi timp şi astfel se ştia că au intrat în rândul bărbaţilor. Erau şi din cei care fumau sau beau ca să se dea mari şi să creeze impresie, dar nu păcăleau pe nimeni.
Dar mărţişorul era momentul cînd nici o fată nu putea să refuze pupicul de la un băiat şi nici prinderea mărţişorului  în piept. Unii încercau să profite de moment, făceau pe neîndemânaticii,  se făceau că nu reuşesc să îl prindă, că le cade pe jos, numai să stea cât mai mult mai aproape de EA, să îi simtă mirosul de săpun Fa, că spay-uri pe vremea aia mai rar. Nici ele nu erau venite cu pluta, ştiau toate şmecheriile, dar se făceau de cele mai multe ori că nu bagă de seamă. Era 1 Martie şi dacă te purtai urât cu un băiat de 1Martie, care îţi aducea un mătţişor, erai tu învinuită că esti sălbatecă.  Dar când unii întindeau coarda, le spuneau râzând celor care profitau prea mult de “ intimidate :” Haida de, vezi că te întinzi” şi gata, se încheia sesiunea. Dacă voiai să ştii cât este o fată de căutată sau .. dorită de băieţi, 1 Martie era momentul în care puteai afla. Cele mai frumoase, sau deştepte, aveau uniforma, pieptul plin de mărţişoare. Nici una nu le punea în ghiozdan sau buzunar, cum se mai întâmplă acuma, toate îşi purtau trofeele la vedere. să vadă toţi, dar mai ales toate colegele că sunt preţuite. Eu încercam să dau la cât mai multe fete, în funcţie de posibilităţile financiare. Pe vremea aia cele mai reuşite sau căutate mărţişoare erau cele de metal, cu coşar, potcoavă, ghiocei, flori sau animăluţe. Erau micuţe, fără pietre preţioase sau mă rog fără pietricele ca acuma, dar nouă ni se păreau nemaivăzute. Acuma  pot să spun, cred că s-a prescris fapta, uneori, mai ciordeam câte un mărţisor două de pe tarabe, în învâlmăşeala care se forma la tarabe, pentru că nu găseai peste tot mărţişoare, nu erau atâţi artişti plastici sau liber profesionişti deci nu găseai nici măcar la toate tutungeriile mărţişoare. Pe atunci chiar trebuia să îţi iei din timp dacă nu voiai să rămâi fără şi de aceea era coadă de cele mai multe ori iar vânzătorii nu puteau supraveghea pe toată lumea. Prindeam momentul când nu eram privit şi mai palmam câte unul. Sincer,. nu prea  îmi era ruşine, consideram că odată pe an, pentru o cauză nobilă, Dumezeu sau  vănzătorul putea ierta o mică şmangleală. Oricum, încercam să dau la cât mai multe fetechiar şi la cele care nu aveau căutare. Aşa am fost eu, de mic luptam pentru toate cauzele pierdute. Din cauza asta poate, mi se iertau multe… deşi eram considerat un băiat mai “îndrăzneţ”.
Nimeni nu putea da la toate fetele din clasă şi se ştia asta, nimeni nu se supăra. Dar să fi dat dracu să nu dai prietenei, sau fostei prietene, şi să dai rivalei ei, sau uneia cu care era ea certată, că acolo îţi era capătul idilei. Sau să fi dat tot Scaraoţchi să nu dai mărţişor colegei din  banca din faţă sau din spate sau din lateral de la care primeai o copiuţă sau de la care copiai la teze şi lucrări, că te asigurai de un  4  sau doi prin lucrări până erai iertat, dacă nu erai în top ten. Eheei, ce vremuri, doamne cum mai aşteptam 1 Martie. În seara aia fetele stăteau mai mult pe afară şi sperai şi tu la o plimbare pe întuneric şi o strângere de mână sau un căpşor  aşezat pe umărul tău. În noaptea aia erai cel mai fericit. Mai erau şi nopţile de Paşte, sau de Crăciun, cu colidele, dar atunci se mergea în grup, nu prea aveai loc de întors. Dar 1 Martie, era unic.
Mă opresc aici cu sentimentalismele sau amintirile. Tuturor fostelor colege de clasă care mă citesc întâmplăto, tutror fostelor  college de serviciu,  prietenelor, cunoscutelor, reale sau virtual, un pupic, un ghiocel şi o melodie! La mulţi ani, fetelor!
PS. Acum două zile ieşisem în faţa blocului cu Nerro. Pe trotuasr, de undeva din stânga veneau doi copii de 14-15 ani. Se vedea după cum mergeau, unul lângă altul, cu capul în pământ că sunt colegi de şcoală, poate de clasă şi cam atât, deşi privirile lor, gestica, îmi spuneau, că  totuşi nu erau numai colegi. El mergea cu mâinile în buzunar şi spunea ceva, ea îl asculta, se mai uita la el, iar el nu îi vedea privirea pentru că privea în jos ca prostu. Nu m-am putut abţine, când au ajuns lângă mine, l-am oprit spunându-I : “ Băiatu, nu te supăra, ia-o de mână, nu mai ţine mâna în buzunar! “ El nu a mai apucat să răsoundă s-a uitat doar mirat la mine, ea a râs uşor, parcă de teamă să nu îl supere şi să nu creadă că râde de el, eu mi-am văzut de plimbare. Unii o să spună ca am greşit,  că nu aveam dreptul să mă amestec, dar eu aşa am simţit atunci, îmi părea rău de ea, se vedea după cum se uita la el că asta ar fi dorit. Oricum, le mulţumes, pentru că sunt atât de puţine momentele în ziua de azi când îţi aduci aminte de vremurile din copilărie şi mai ales când copii de azi mai dau dovadă de atâta candoare şi  romantism.
LA MULŢI ANI!intiri de martisor
De la colegul meu Marin Neacsu

Harta lui Porty ?

19 decembrie 2012 Categoria Politica 29 afisari Scris de Marin Neacsu

Prin mail am primit nişte informaţii care pot să nu însemne nimic sau puse cap la cap, corelate cu altele, poate cu  pactul secret UDMR – USL din septembrie, poate cu pactul dintre Ponta şi Băsescu, poate cu înţelegerile dintre guvernele României şi UE, poate cu insistenţele lui Băsescu de a da verde mineritului cu cianuri şi gazelor de şist, poate cu schimbarea Constituţiei, poate cu federalizarea tării pe care Ponta o numeşte regionalizare care va duce la formarea şi apoi  ruperea Regiunii Autonome Maghiare de sub România poate cu multe alte acte sau angajamente de care nu ştim încă nimic, vom vedea că totuşi nimic nu este întâmplător. Doar noi suntem întâmplător români şi dormim pe noi.
“O importantă reţea feroviară europeană ar putea trece chiar prin capitala Banatului, conform reprezentanţilor ONU.

Cei mai importanţi specialişti în domeniul căilor ferate din Europa Centrală şi de Est, alături de membri ai comisiei economice a ONU, se află timp de trei zile la Timişoara, pentru a pune la punct detaliile viitoarei reţele feroviare de mare viteză, în care este inclusă şi România. Proiectul prevede legarea Europei de Asia Mică şi apoi de Africa de Nord, prin reţeaua feroviară.

 

„E important ca în faza următoare să poată lega Budapesta de Bucureşti, iar reţeaua va trece prin Timişoara. Trenul rapid este noul spirit al Europei. Vom vedea în ce măsură UE va putea sprijini acest proiect, e nevoie de uniformizarea legislaţiilor, căutarea de finanţare alternativă pentru realizarea reţelei. Vom prezenta şi băncilor europene acest proiect, să vedem cum ne pot ajuta”, a declarat Helmuth Meelnich, managerul de proiect şi reprezentat al comisiei ONU. Proiectului ar costa aproximativ 200 de milioane de euro. Finalizarea acestuia este estimată între cinci şi şapte ani.Exista oare vreo legatura cu transportul minereurilor extrase din subsolul Romaniei?

Wolframul, un metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, este foarte necesar in industria militara si spatiala,  iar uraniul in industria nucleara.

      Primul se afla, in cantitati INEPUIZABILE si in starea cea mai pura (nemaifiind necesare procedee industriale costisitoare de decantare a lui) doar in ROMANIA. La ROSIA MONTANA !

 

             Zbaterea de a pune gheara pe minele de aur de la Rosia Montana are acum o miza periculoasa, cu atat mai mult cu cat Exploziv-News si GIS-SSR o dezvaluie in premiera: 

 

                  Zacaminte de wolfram, neexplorate niciodata, se gasesc insa, in cantitati uriase, si in muntii Retezat (zona Gugu   Sureanu, axa care le uneste trecand prin Varful Peleaga, ca punct de reper. Exact zona in care a cazut, in urma cu cateva luni, avionul militar israelian – posibil neintimplator in misiune in acea zona !) si, inainte de 1989, au fost pazite cu strasnicie, de catre DEPARTAMENTUL ZERO.”

Acesta a fost materialul . Acuma aşa ca o completare să vedem care este harta  viitoarei Românii  şi ce propunea domnul deputat UDMR Edler András György, secretar al Comisiei de administraţie publică acum  un an şi jumătate când se pusese problema regionalizării ţării. Bineînţeles că domnul deputat era “întâmplător” secretar în comisia respectivă.

Iată harta regiunilor propuse de PDL.

Acum să citim ce spunea deputatul UDMR acum un an şi jumătate:

”Oricum, judeţele Harghita, Covasna şi Mureş ar trebui să meargă

împreună. Acum, în ce formă se va reuşi acest lucru, încă nu ştiu, dar acesta este principiul. Pe de altă parte judeţele Bihor, Arad, Sălajul, Maramureş ar trebui să meargă împreună. Să fie separate două sau trei regiuni de dezvoltare”

Iată şi varianta propusă de UDMR

Să adăugăm şi ce spunea Liderul grupului UDMR din Camera Deputaţilor, Mate András-Levente,  pentru cursdeguvernare.ro : “actuala coaliţie de guvernare cu PDL nu mai poate funcţiona, dacă în viitoarea organizare administrativ-teritorială nu se va introduce un regim de autonomie teritorială pentru o regiune constituită de judeţele Harghita, Covasna şi Mureş.”

Priviţi pe harta regiunilor propuse de UDMR cum s-ar completa regiunile respective  cu o altă hartă pe care o redau mai jos, pe care mulţi români nu au uitat-o şi nici nu e bine să o uite vreodată:

Să fie asta HARTA   LUI HONTY?

Apropo, să pună cineva zăcămintele României pe harta asta

Harta lui Porty ?

Harta lui Porty ?

De ce "pensii militare de stat?"

De ce „pensii militare de stat”? De câţiva ani, viaţa socială şi aşa agitată din ţară, este contrariată de apariţia unei noi organizaţii: Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD). De unde această nedumerire şi uneori chiar iritare ? Simplu: în mentalul colectiv, militarii, fie ei şi în rezervă, au fost percepuţi ca „marea mută”, reprezentanţi ai unui segment social distinct, pe care îl întâlneai doar la momente festive, însoţite de ceremonialuri mai mult sau mai puţin de anvergură, dar oricum spectaculoase, sau la catastrofe naturale(cutremur, inundaţii, înzăpeziri ş.a.). Implicarea Armatei în acţiuni pe timpul Revoluţiei din Decembrie este şi încă va mai fi controversată, cert fiind doar faptul că fără adeziunea militarilor, ieşirea populaţiei în stradă ar fi avut un deznodământ tragic. Toate acestea ar fi rămas aşa, dacă în România anilor 2009, 2010, 2011 şi 2012 nu s-ar fi încercat implementarea unui experiment ,care în caz de reuşită urma a se generaliza şi în alte ţări europene: introducerea (aberantă-spunem noi !)a principiului contributivităţii la stabilirea pensiilor militarilor în rezervă. De fapt, iată ce s-a întâmplat: Ca urmare a aderării României la structurile NATO, Armata a trebuit să treacă printr-un proces dureros dar necesar de reorganizare. Aceasta a presupus desfiinţarea unui număr impresionant de unităţi militare şi reducerea efectivelor de la 300.000 la 70.000 (militari şi civili). Prin măsurile luate de autorităţile române ale timpului,în strânsă conlucrare cu instituţiile nord-atlantice, acţiunea s-a desfăşurat fără convulsii, militarii care au părăsit serviciul activ primind drepturi băneşti compensatorii după criterii clar stabilte şi având perspectiva de a se încadra util în societatea civilă, rămânând în continuare în evidenţa Armatei.De menţionat faptul că marea majoritate erau persoane în deplinătatea forţelor fizice şi intelectuale, cu pregătire superioară, dar care nu au mai putut fi folosiţi de sistemul militar ce fusese mult comprimat. În aceaşi situaţie au fost şi multe cadre militare din alte componente ale sistemului naţional de apărare şi ordine publică (poliţişti, jandarmi, servicii speciale etc.). Lucrurile ar fi continuat pe un curs normal, dacă în 2009 nu s-ar fi elaborat o lege prin care se interzice cumulul pensiei cu salariul (şi care nu a afectat numai militarii). În felul acesta, mulţi dintre camarazii noştri, care ocupaseră anumite funcţii susţinând un concurs, au fost înlăturaţi pe criterii care nu aveau nicio legătură cu pregătirea, competenţa şi eficienţa în exercitarea atribuţiilor de serviciu (asta ca să vedem cum ştim să ne folosim valorile !). A fost doar începutul vexaţiunilor la care sunt supuşi militarii în rezervă, deoarece în anul următor, ca urmare a desfiinţării sistemului pensiilor ocupaţionale pentru unele categorii de bugetari, printre care şi militarii (în timp ce alte categorii continuă să beneficieze de acest sistem), s-a dezlănţuit sarabanda recalculării, revizuirii, regularizării pensiilor militare , care din păcate continuă şi astăzi, având ca rezultat bulversarea ierarhiei militare şi răsturnarea valorilor în care am crezut şi cărora ne-am dedicat, unii dintre noi chiar de la 15 ani. Aceasta a dus la apariţia SCMD, organizaţie a cadrelor militare disponibilizate (cărora li s-au alăturat numeroşi camarazi din rezervă sau în retragere),organizaţie apartinică, dar care face politica membrilor săi, organizaţie care în momentul de faţă acţionează pe două direcţii: 1. Repararea nedreptăţilor suferite atât de cei care şi-au pierdut serviciul sau au trebuit să renunţe la pensie, precum şi de cei cărora li s-au diminuat pensiile, prin folosirea la stabilirea cuantumului a unor valori greşite a veniturilor; 2. Revenirea la sistemul pensiilor ocupaţionale, prin aprobarea Legii pensiilor militare de stat şi redobândirea statutului de pensionar militar. Dacă în primul caz acţiunea este în derulare, prin procesele intentate în instanţă dar aşteptându-se şi ordonanţe de urgenţă reparatorii ale guvernului , în al doilea caz este vorba de o acţiune de viitor, care sperăm că se va rezolva în parlamentul ce va rezulta în urma alegerilor din data de 9 decembrie. Iată care sunt argumentele noastre: - în România de astăzi, durata timpului de lucru este clar reglementată prin lege, orice depăşire a acesteia fiind recompensată de către angajator printr-o retribuire corespunzătoare sau prin compensarea cu timp liber .Veniturile astfel obţinute sunt luate în calcul la stabilirea contribuţiei pentru pensia la care angajatul va avea dreptul. - În cazul militarilor, acest lucru este imposibil de aplicat: pentru ei, executarea serviciului de gardă(pază) este o îndatorire funcţională care nu aduce niciun venit suplimentar, ca să nu mai vorbim de exerciţii de alarmare (alertă), aplicaţii (exerciţii în teren), trageri în poligon sau antrenamente în afara orelor de program, aşa cum s-a întâmplat şi pentru desfăşurarea paradei din ziua de 1 Decembrie. După încheierea cu bine a unor asemenea activităţi, care implică de cele mai multe ori şi riscuri generate de folosirea armamentului, a muniţiei , explozivilor sau a tehnicii de luptă (periculoasă) din dotare, cei mai mulţi se aleg cu mulţumiri prin ordin de zi pe unitate ( o glumă cazonă spune că acestea sunt cele mai rentabile recompense, deoarece nu se cheltuiesc...!).Militarii fiind permanent la datorie, ar trebui retribuiţi timp de 24 ore, 7 zile pe săptămână ş.a.m.d., iar în funcţie de veniturile obţinute să li se aplice principiul contributivităţii, pentru a li se putea stabili valoarea pensiei. Este posibil aşa ceva ? - Noţiunea de „pensie” pentru militarii din rezervă este un termen nepotrivit, deoarece militarul de fapt primeşte o rentă pentru serviciile aduse statului, „ziua sau noaptea, în orice anotimp şi indiferent de condiţiile de stare a vremii” şi, mai mult decât atât, chiar şi după ieşirea din sistemul serviciului activ, el este încă mulţi ani la dispoziţia autorităţilor, putând fi chemat oricând sub Drapel, dacă situaţia o impune( şi aici nu este vorba numai de ameninţarea unei agresiuni militare, ci şi de producerea unor catastrofe naturale de mare amploare, ce nu vor putea fi eficient gestionate de efectivele reduse ale forţelor active – lucru de nedorit, dar posibil a se întâmpla oricând). La această situaţie s-a ajuns deoarece fosta guvernare s-a supus necondiţionat unor cerinţe ale instituţiilor financiare internaţionale, fără a ţine seama de faptul că în România modernă, încă de pe vremea lui Cuza, retribuirea militarilor din activitate cât şi a celor din rezervă s-a făcut direct de la bugetul de stat, la care de fapt aceştia, ca şi instituţia militară însăşi, au contribuit. Transformarea rezerviştilor în pensionari civili, ba chiar în asistaţi sociali, deoarece aceştia nu au contribuit NICIODATĂ la fondul de pensii ci, aşa cum am arătat mai înainte, direct la buget (dar li se stabilesc acum pensiile „ca şi cum ar fi contribuit”!), face parte dintr-un plan mult mai amplu, de a extinde principiul contributivităţii (nedrept de aplicat militarilor) la nivelul întregii Europe; dacă reuşeşte la noi, va exista un precedent şi deci premisa de a se generaliza. Aceasta este şi explicaţia faptului că SCMD este puternic încurajat de organizaţiile similare ale rezerviştilor din ţările NATO, de a rezista şi de a impune revenirea la pensiile militare de stat. Cei care ne-au condus până în vara acestui an au tratat cerinţele noastre, argumentate legal , moral şi istoric, nu numai cu indiferenţă dar şi cu dispreţ şi ostilitate; - s-a încercat terfelirea imaginii Armatei prin scoaterea în evidenţă şi generalizarea unor aspecte negative ale vieţii militare, în special pe timpul regimului comunist, fără a se arăta faptul că deşi acestea, din păcate, au existat, ele nu au caracterizat întregul corp de cadre militare şi au fost generate în cea mai mare măsură de condiţiile vieţii economice şi sociale de atunci; - s-a afirmat că cei care sunt în rezervă astăzi nu au participat la luptă cu arma în mână (e rău că nu a fost cazul război?), fără a se ţine cont de faptul că însăşi existenţa Armatei naţionale a fost un element de descurajare pentru cei care ar fi fost tentaţi de o agresiune la adresa României (august 1968 vă spune ceva?); - s-a ridiculizat în exces slaba pregătire militară a ostaşilor (evidentă mai ales la Revoluţie), fără a se explica faptul că aceasta a fost impusă de politica regimului comunist, temător faţă de o instituţie pe a cărei fidelitate nu prea conta (ceea ce s-a şi văzut), regim care, în loc de instrucţie, prefera să vadă militarii lucrând în condiţii aspre în mine de cărbuni, la sistemele de irigaţii, la construirea de baraje, şosele, căi ferate (unde sunt acum cei care reparau terasamentele?), metrou, combinate, ansambluri de locuinţe sau în agricultură (vă mai amintiţi butada „ ţărănimea este clasa muncitoare care ajută Armata la strânsul recoltei”?). În aceste condiţii, nouă, rezerviştilor din SCMD, nu ne-a rămas decât varianta de a susţine pe cei care s-au angajat să înlăture nedreptăţile la care am fost supuşi. Filiala 1 Timişoara a SCMD, fără a face campanie negativă cuiva, îndeamnă militarii în rezervă din garnizoană să trimită în parlament pe reprezentanţii USL, care ne cunosc problemele, le înţeleg şi manifestă respect faţă de o instituţie care trebuie să existe în continuare : Armata de Rezervă ! „ Soldat bătrân, cât eşti viu eşti tot soldat !” Preşedintele Filialei 1 Timişoara a SCMD Col(r) Radu AROMÂNESEI

Catre BO ale filialelor

In atentia presedintilor BO ale filialelor SCMD Doamnelor si domnilor colegi, Va rog sa aveti in atentie urmatoarele aspecte: 1. CD are o relatie directa cu noul Premier si cu 5 dintre membrii Guvernului. 2. Actualul Guvern este de tranzitie, prioritatea sa fiind asigurarea desfasurarii corecte a alegerilor printr-o noua lege electorala si o noua lege a referendumului (eventual OUG). Nu are o putere reala, pentru ca nu are o majoritate reala in Parlament. De aceea ii suntem necesari, ca sa castige majoritatea reala in toamna. 3. Regimul Basescu nu a fost inlaturat, ci doar s-a repliat si acum este in plina ofensiva. Si impotriva USL si impotriva noastra. 4. Singurele posibilitati admise pentru noul Guvern au fost schimbarea prefectilor, subprefectilor si secretarilor de stat. Practic si Premierul si noii ministri sunt prizonieri in cladirea Guvernului si in cladirile ministerelor, fiind inconjurati de caiafele Basescului, care ii blocheaza, chiar daca aparent fac sluj si dau ochii peste cap, din dragoste fata de noua Putere, care nu e inca Putere. In aceasta situatie, noii ministri fac doar ce pot in actuala etapa de tranzitie. Spre exemplu, au preluat din obiectivele noastre separarea administratiei de interne, inapoierea banilor abuziv retinuti din pensii sau din salarii, fara interventii juridice din partea noastra, amendarea legilor in vigoare, astfel incat sa nu fim loviti pe regularizare de plati retroactive, etc. Un mare castig este punerea in discutie a revenirii la legi ocupationale (speciale) pentru anumite categorii socio-profesionale. 5. In schimbul acordului (contractului social) cu ei, datoria noastra este sa-i sprijinim, sa contracaram propaganda basesciana extrem de virulenta, sa scoatem lumea la vot, astfel incat in toamana sa castige o majoritate zdrobitoare. 6. Trebuie sa tinem cont de faptul ca au suficiente probleme ei insisi legate de disfunctiile din alianta si chiar in interiorul partidelor datorita intereselor personale si de grup, meschinariilor inerente traseismului politic. In aceasta situatie, devreme ce exista o lista de obiective pe care au acceptat-o si care include toate obiectivele noastre majore, ar fi inutil sa-i “asasinam” cu cearceafuri de revendicari, care in fond sunt aceleasi si pe care oricum nu au timpul fizic sa le citesca. Riscam doar sa-i facem sa fuga de noi ca de dracu!... 7. Repetam: suntem in contact zilnic cu cei care conteaza, deci nu e cazul sa fie asaltati cu mii de propuneri individuale de genul: “Ala eu, ala eu, ala eu” … Chiar ne reproseaza ca-i desconsideram, cerandu-le acelasi lucru de o mie de ori, pe diverse cai, blocandu-le paginile de e-mail si telefoanele, dar cand ne cer sa dam curs propriei noastre propuneri de a numi dintre noi presedinti, vicepresedinti, membri de comisii electorale si a trimite 80-100 de oameni in zona X pentru instructaj, ne miscam mai greu. Rugamintea este, daca exista in filialele dvs, sau printre aliatii teritoriali, persoane competente, pe care ati dori sa le recomandati pentru diverse functii, de exemplu consilier, expert, etc. in domeniul cutare, pentru ministerul cutare, trimiteti propunerile insotite de CV Secretariatului General al SCMD. Va fi o onoare pentru noi, sa oferim, in continuare, posibilitatea ca prefecti, subprefecti, secretari de stat, consilieri experti, sa fie acceptati dintre membrii SCMD sau aliati ai SCMD. Ceea ce s-a cerut la Alba Iulia si nu s-a primit, trebuie avut, de asemenea in vedere, acum, pentru alegerile din toamna: membri ai sindicatului sau aliati, care sa fie membri ai partidelor din USL si care sa aiba o buna sustinere in teritoriu pentru o eventuala candidatura pe lista partidelor lor, la generale! De asemenea, centralizam toate propunerile de indreptare a unor masuri acum, pana la alegerile generale, in situatii care tin de competenta ministrilor in cauza. De exemplu, n-o sa-i putem cere acum ministrului Apararii inlocuirea dnei Lupu (si pedepsirea ei) cu favoritul dvs. dl. Y, dar putem sa-i solicitam modificarea acelor ordine ale ministrilor anteriori care ne impiedica sa ne desfasuram activitatea normal, ca rezervisti, ba chiar ne discrimineaza ca rezervisti (accesul la caminele de garnizoana, la hotelurile militare, la cercurile militare, etc. Avem déjà oferte extrem de serioase de la colegi extrem de seriosi, experti in domeniile care ne intereseaza, juridic si financiar, de a lucra in aceasta perioada gratis, pe post de consilieri, conform obiectivelor contractului social, pentru remedierea haosului juridic si financiar in care masurile incapatanate ale ministrilor precedenti ne-au aruncat. Propuneri extrem de binevenite am primit pana acum de la membrii SCMD din Iasi si de la Pitesti. Numai impreuna, organizat, negociat, acolo unde se cunosc toate amanuntele si s-au stabilit relatiile directe, putem obtine maximum posibil in aceasta scurta perioada in care si adversarul va face tot ceea ce poate pentru a discredita si USL-ul si pe noi. Honor et Patria! Vae victis! PRESEDINTELE SCMD, Col. (r) Mircea DOGARU

Domnului Ministru al M.Ap.N

APEL DE URGENŢĂ ADRESAT Domnului Ministru al Apărării Naţionale General locotenent CORNELIU DOBRIŢOIU Domnule Ministru, 1. Membrii Filialei 1 Vânju Mare a SCMD contină să fie revoltaţi de modul în care actuala clasă politică înţelege să restabilească demnitatea noastră, grav afectată, de jalnicul guvern condus de Emil Boc. Baza democraţiei pleacă de la principiul conform căruia„toţi ne-am născut egali„ şi că această egalitate trebuie acceptată şi de către cei aflaţi la putere. Noi, militarii pensionari, am ieşit de nenumărate ori în stradă, pentru a condamna viciile unui sistem de guvernare care a permis să se întâmple aceste abuzuri împotriva noastră, prin ilegalul şi aberantul proces de recalculare , revizuire şi regularizare a pensiilor militare. 2. Suntem perfect conştienţi că nu sunt momentan bani şi că un guvern de factură democratică, trebuie să echilibreze nevoile întregii societăţi bazându-se pe etică şi responsabilitate morală şi socială. Suntem , de asemenea conştienţi de faptul că actuala situaţie a noastră a fost produsă nu de criza economică ci de impostorii profund stimulaţi de propriul interes financiar pe care l-au promovat mai presus decât orice, chiar şi de binele public. Având grijă doar de profitul lor şi călcând în picioare demnitatea noastră, guvernul Boc a săvârşit gesturi oribile pentru morală. Constrângerile repetate la care am fost supuşi de acest mic şi iresponsabil grup politic portocaliu care a stat 3 ani cu „ciomagul deasupra capului românilor„ au lăsat impresia că în România, idealul libertăţilor democratice este imposibil. 3. Cunoaştem faptul că, deocamdată nu puteţi împărţi decât sărăcia şi că va mai dura un timp până când veţi putea lua decizii temeinic fundamentate pentru o împărţire mai echitabilă a resurselor de care ar trebui să dispună în comun, românii. Guvernul Boc a produs un imens prejudiciu interesului naţional şi un grav atentat la integritatea fizică şi morală a românilor. Nu lăsaţi impresia că vom trăi în continuare pe un teren al cărui viitor este lipsit şi gol. Am fost ,timp de trei ani, provocaţi de acest fost guvern portocaliu să ne apărăm identitatea, convingerile, principiile şi statutul de militari şi am fost obligaţi să renunţăm la bruma de confort pe care am realizat-o prin muncă şi sacrificiu, zeci de ani, în folosul naţiunii. Acum clasa politică ne întoarce spatele şi pleacă în vacanţă, fără măcar să încerce o reparaţie morală de bun simţ. Adică o corectare juridică legală a aberantei OUG nr.1/2011! În aceşti trei ani s-au făcut permanent presiuni asupra noastră pentru a renunţa de bună voie la dreptul la muncă, dreptul de proprietate, dreptul la nediscriminare, dreptul la viaţă. Acel guvern de tristă amintire a săpat tot mai adânc în unitatea noastră, a transmis societăţii cele mai nocive şi mincinoase mesaje „despre traiul nostru nesimţit„ a promovat , în defavoarea noastră, mecanismul portocaliu al mafiei care a căpuşat toate instituţiile statului. 4. Domnule ministru, căutarea dreptăţii este una din valorile fundamentale după care ne ghidăm noi militarii. Avem datoria constituţională de a lupta pentru apărarea democraţiei constituţionale şi în acest sens, aveţi sprijinul nostru total pentru construirea unei societăţi lipsite de violenţă în care fiecare român să se bucure de sentimentul nobil de dreptate şi libertate. Prin intervenţia dumneavoastră şi înţelegerea guvernaţilor veţi stopa zecile de mii de procese şi umilirea noastră în sălile de judecată. În aceste instanţe suntem „trataţi pe bandă rulantă”, în absenţa unor condiţii echitabile de acces la justiţie, generate de haosul juridic fabricat intenţionat, împotriva dreptului la apărare. Prin intervenţia dumneavoastră şi înţelegerea situaţiei în care ne aflăm noi , o parte a militarilor în rezervă, veţi putea opri amplele manifestări de protest, care vor fi reluate începând cu data de 10 iunie 2012! În acest context, vă adresăm rugămintea de a transmite membrilor guvernului României următorul mesaj: Stimaţi Guvernanţi , Sprijinim dorinţa şi eforturile domniilor voastre de a crea o transformare de fond, în toate structurile intime, morale , social –politice şi economice ale naţiunii noastre!Suntem perfect conştienţi de faptul că aveţi toate instrumentele la dispoziţie pentru a stopa curenţii distrugerii fizice şi psihice a celor mai mulţi cetăţeni abuzaţi, de incompetenţii guvernanţi ai PDL. Este timpul dumneavoastră pentru a deschide acele uşi de oportunităţi menţionate în mesajele dumneavoastră anterioare, prin care aţi promis noi comportamente şi atitudini politice, restabilirea prosperităţii, realizarea echilibrului şi promovarea armoniei naţionale. Noi militarii în rezervă, cei afectaţi de abuzurile guvernării, nu mai suportăm să auzim că se vorbeşte doar despre viitor ci, ne alăturăm milioanelor de cetăţeni care vor să-l vadă întâmplându-se ! Pentru redarea demnităţii noastre militare vă adresăm public rugămintea să aveţi înţelepciunea necesară şi să stopaţi printr-o Ordonanţă de Urgenţă a Guvernului USL, abuzurile generate de procesul de revizuire, regularizare a pensiilor militare şi readucerea pensiilor diminuate în cuantum, la nivelul lunii decembrie 2010 (respectiv, decembrie 2011). Reţinem eforturile de 15 milioane de euro la care supunem bugetul statului însă luaţi şi dumneavoastră în contrapondere, miliardele furate din viitorul nostru ! Un gest al dumneavoastră care reprezintă o milisecundă din istoria guvernării naţiunii noastre nu va afecta prosperitatea naţiunii însă, nouă militarilor ne-ar reda pentru o veşnicie demnitatea militară furată cu atâta neruşinare, de jalnica prestaţie a administraţiei portocalii. Nici nu este de mirare cã unii dintre colegii noştri nu au putut suporta acest tratament dispreţuitor al administraţiei portocalii şi ne-au pãrãsit trecând la cele veşnice prea devreme şi prea de tineri. Aveţi posibilitatea sã faceţi în aşa fel încât sã nu ne mai pãrãseascã şi alţii. Pentru noi este suficient sã devenim ceea ce am fost, adicã militari în rezervã sau în retragere, sã putem spune din nou cã noi vom fi militari pânã la moarte. Cu respect pentru înţelegere şi înalta dumneavostră responsanbilitate, Mr. (Rz.) Bãileştianu Vasile, membru al SCMD, Preşedinte Filiala 1 Vânju Mare, care se asociazã demersului filialei Oradea şi îl susţine.